Romanian banned or censored films / Filme cenzurate, filme interzise
După 20 de ani
Probabil că tinerii spectatori care au deschis ochii asupra animaţiei privind Toy Story sau aventurile lui Shrek nu vor înţelege de ce aceste filme de animaţie româneşti au suferit mutilări sau interdicţii din partea cenzurii, în urmă cu mai bine de două decenii. Azi nu e uşor de înţeles cum se trăia în vremea când „adevărul umbla cu capul spart”, iar metafora servea uneori artiştilor pentru a recupera cumva acest adevăr.
Atâtea câte au existat, încercările subversive ale cineaştilor de a aborda teme sau subiecte care dădeau insomnii celor care se ocupau cu cenzura erau rapid sancţionate sau, atunci când nu erau reperate în faza aprobării scenariului, filmele erau amputate sau li se refuza dreptul de a fi proiectate în sălile de cinema.Cele mai absurde situaţii erau acelea în care autorului i se atribuiau intenţii subversive atunci când ele nu existau. Filmul Tocirea, adaptarea lui Radu Igazsag după poezia omonimă de Nichita Stănescu, este un astfel de caz. Metafora antimilitaristă a fost citită „partinic” de un cenzor zelos care a decis că „soldatul care se toceşte” nu poate fi decât unul invadator, deci american, nicidecum unul „care îşi apără patria”. Cu un astfel de de verdict, filmul a trebuit să aştepte anul 1990 pentru a putea fi văzut de public.
Celelalte filme din grupaj au avut parte de tratamente asemănătoare, suspiciunea bolnavă a celor care semnau viza de distribuire bănuind de maximă subversivitate pe ceferistul care schimbă macazul în Monolog de Zoltan Szilagyi, pe omul cameleon din Mimetism de George Sibianu, sau pe Zeno Bogdănescu pentru că s-a găsit să-şi manifeste nostalgia faţă de casele vechi tocmai când Ceauşescu comanda demolarea lor, pentru a face loc palatului său faraonic.
Alte filme au primit interdicţie după ce autorii lor au fugit sau au emigrat din România. Ştefan Anastasiu este azi un nume de referinţă al animaţiei canadiene, Mihai Bădică al celei daneze, iar Zoltan Szilagyi al celei din Ungaria.
V-aş ruga să priviţi aceste scurt metraje nu ca pe nişte curiozităţi, ci ca pe nişte filme de animaţie româneşti de mare valoare, aşa cum puţine mai apar azi. Sigur că nu avem nostalgia vremurilor când statul subvenţiona generos dar cenzura brutal filmele. Ne-am bucura însă ca aceşti autori de prim rang să se poată bucura văzând succesele „generaţiei următoare”.
Selecţie din Arhiva Naţională de Film realizată de Dana Duma
Tocirea - Radu Igazsag, 1985
Casa - Zeno Bogdănescu, 1984
Arena - Zoltan Szilagyi, 1982
Monolog - Zoltan Szilagyi, 1983
Statuia - Olimpiu Bandalac, 1983
Trei pilule greu de înghiţit - Ştefan Anastasiu, 1980
Galileo Galilei - Mihai Bădică, 1984
