2011: Țipăt

„Mă plimbam de-a lungul unui drum, împreună cu doi prieteni – soarele era la asfinţit – când, pe neaşteptate, cerul a devenit sângeriu – m-am oprit, pentru că mă simţeam ostenit, şi m-am rezemat de gard – erau sânge şi limbi de foc deasupra fiordului negru-albăstrui şi a oraşului – prietenii mei au mers mai departe, iar eu am rămas acolo, tremurând de teamă – şi am simţit un ţipăt infinit care străbătea natura.” (Edvard Munch, 1893)