Tristețea cere companie

Într-o noapte, Seolgi stă întinsă cu prietenii pe un câmp cu iarbă. Cade o stea, iar gândurile întunecate și intruzive o acaparează. Melancolia ei se conturează ca „oameni floare” luminoși și colorați, care dansează în jur și își pun o dorință pe steaua căzătoare ca lumea să se sfârșească.